Scrieri filocalice uitate
traducere şi studii, diac. Ioan I. Ică jr
Editura Deisis, 2007

Recenzie de Octavian Dărmănescu

Prezentul volum cuprinde câteva bijuterii patristice uitate de vreme sau pur şi simplu recent descoperite.

Canonizat în 1983, Cuviosul Ioan Carpathiul, nevoitor în insula egeeană Karpathos în secolele V-VI, prezintă un discurs nu atât bizantin mistic consacrat, cât unul preponderent egiptean, sau, dacă vreţi, palestinian. Arhaică, domoală, pedagogia carpathiană glosează pe mai multe teme. Iată un exemplu de sistematizare, în tradiţia unui Evagrie din Pont: „Dacă nimic din cele ce sunt nu se opune prin fire lui însuşi, iar răutatea se combate pe ea însăşi, de aici urmează că răul nu are o existenţă în sine (nu este enipostatic)” (p. 15). Sau o posibilă definiţie a credinţei: „Credinţa este o convingere interioară a celui ce crede faţă de cel în care crede sau, altfel, credinţa e o convingere lipsită de curiozitate a celui ce crede în ceea ce crede, mai bună decât o dovadă” (p. 24).

Contestată de anumiţi teologi (vezi p. 58), frumuseţea „Cuvântului la sfânta Schimbare la faţă a Domnului nostru Iisus Hristos” a Cuviosului Grigorie Sinaitul este evidentă pentru traducătorul român, care, în cuvântul introductiv, arată: „Text mistagogic de o rară forţă şi complexitate, el are meritul peren de a ne reaminti centralitatea şi vocaţia taborică a întregii teologii, filozofii şi culturi autentic ortodoxe din toate timpurile”. Într-adevăr, apostolul isihasmului scrie cu un realism duhovnicesc palpabil la prima lecturare: „Căci atunci când mintea e înghiţită de acea lumină negrăită şi ajunge în afara celor ce sunt, desfiinţează simţirea oricăror relaţii şi întunecă înseşi simţurile cu lumina acelei puteri; sau, invers, desface prin lumină mintea de simţuri şi simţurile de relaţii şi o face posedată de erosul divin, îndepărtând tot ataşamentul pe care-l are mintea prin simţuri faţă de cele sensibile” (p. 75).

Volumul prezintă şi o lucrare inedită a Cuviosului mai sus menţionat: „Despre cele patru ierarhii”, depistată în 1892 de către bizantinologul veneţian Antonio Rigo.

Laic toată viaţa, Sfântul Nicolae Cabasila, canonizat în 1983, rămâne un reper nu numai pentru creştinii de acum şapte sute de ani, ci şi pentru noi, cei de astăzi. Teologia lui trădează un mare mistic. Prezentul volum oferă câteva cuvinte la vedeniile proorocului Iezechiel, văzute drept „icoane ale venirii Mântuitorului” (p. 131). Iată un exemplu de exegeză profetică: „cele patru fiinţe vii sunt vestitorii Economiei (apostolii) care au străbătut lumea toată propovăduindu-L pe Hristos atât ca om –, cât şi provenit din seminţie împărătească – ceea ce se arată prin faţa de leu – şi împărat nu pământesc, ci ceresc – ceea ce sugera faţa de vultur –, precum şi curăţindu-i pe oameni cu Sângele Său – a cărui prefigurare era faţa de viţel” (p. 135).

Aparţinând Sfântului Marcu (Eugenicul) al Efesului, anti-latin şi anti-unionist (sec. XV), exegeza la formula rugăciunii inimii, atunci când a apărut pe teritoriul catolic, în „Filocalia” de la Veneţia (1782), a apărut sub anonimat, pentru că universitarii din Padova aveau toate motivele să treacă în titlu „Cuvânt minunat al unui sfânt anonim despre cuvintele dumnezeieştii rugăciuni…”. Traducătorul român arată că autorul a inventariat rugăciunea în trei registre: biblic, dogmatic şi economic. „Aşa ne-au fost predate aceste dumnezeieşti cuvinte, care ar putea fi pe drept cuvânt numite stâlp deopotrivă al rugăciunii şi al ortodoxiei. Ele singure le sunt de ajuns celor ce au atins măsura deplinătăţii lui Hristos (…)”. Pentru autor, numele de ”Iisus” este un „preadulce apelativ” (p. 182).

Un al doilea text eugenic cuprins în această culegere constă în „Capitole silogistice împotriva ereziei akindyniştilor şi a latinilor despre fiinţa, energiile, lumina şi harismele dumnezeieşti”. Acest text propagă o dogmatică elementară, care, însă, scăpa adepţilor lui Achindin, care nu făceau distincţia între fiinţă şi energie. Sfântul explică: „Dacă fiinţa lui Dumnezeu nu se spune la plural, fiindcă una e fiinţa Lui, dar energia se spune cu privire la lucruri multe şi diferite, căci energiile Lui sunt multe, de aici urmează că altceva e fiinţa Lui şi altceva energia Lui” (p. 192).

[ COMANDA ONLINE ]