Recenzie de Florin Iordache

Cartea pe care avem marea bucurie de a o aduce înaintea iubitorilor de lectură duhovnicească poartă semnătura cunoscutului ieromonah Savatie Baştovoi. Părintele de dincolo de Prut a adunat apoftegme ale Sfinţilor Părinţi despre slava deşartă, comentându-le în stilul său unic, am putea spune, cu care ne-a obişnuit de ceva ani. Astfel, o serie de lecturi patristice, selectate cu o aleasă acrivie de părintele Savatie, cucereşte pe cititor prin bogăţia şi înălţimea pildelor şi maximelor pe care le conţin. Cititorul are în faţa ochilor inimii o antologie tematică din cea mai frumoasă carte pe care a moştenit-o Biserica, după Sfânta Scriptură, şi anume Patericul Egiptean, cuprinzând în special vieţi ale pustnicilor egipteni din veacurile IV-V. Despre Pateric, aşa cum este el, în întregimea sa, se ştie că este o carte voluminoasă, conţinând destule texte pe care omul din afară, comod şi prea adeseori grăbit, nu poate să le guste, de vreme ce multe dintre ele rămân ascunse chiar şi pentru unii monahi. „De aceea, spune părintele Savatie, am socotit că o selecţie a textelor, cu mici comentarii unde era nevoie, pentru a desluşi psihologia şi obiceiurile monahilor egipteni din aceea vreme, ar fi accesibilă şi interesantă”. Ca ediţie de bază, „autorul” a folosit Patericul editat la Alba Iulia. Pe lângă apoftegmele cuprinse în Patericul Egiptean, au mai fost adunate aici şi cuvinte ale altor Sfinţi Părinţi, care, împreună, „întregesc tabloul cel mult împestriţat al slavei deşarte”.
Minunat este cuprins unul din sensurile cărţii de către tânărul ieromonah în următoarele cuvinte: „Fiecare, citind, se va recunoaşte în multe dintre cuvintele Sfinţilor, având senzaţia unei radiografii curăţitoare care se face cu blândeţe în adâncul sufletului”.
Unele pilde şi fapte sunt, poate, greu de pătruns de o parte dintre cititori. Dar, aceasta se întâmplă datorită măreţiilor care se regăsesc într-însele şi, se înţelege, din cauza micimii duhovniceşti căreia ne-am făcut părtaşi prin păcatele şi minusurilor care ne asupresc.
Să luăm, bunăoară, următorul dialog între avva Arsenie şi un frate care s-a dus la schit şi uitându-se pe fereastră, l-a văzut pe Bătrân peste tot ca un foc. Şi, bătând la uşă, a ieşit bătrânul şi, văzând pe fratele, spăimântat, i-a zis lui: „Este multă vreme de când baţi? Nu cumva ai văzut ceva?”. Şi i-a răspuns lui fratele: : „Nu!” Comentariul părintelui: „Mai mult decât orice, sfinţii se fereau să-şi arate sfinţenia vieţii lor. Fiind cuprins în extaz la vremea rugăciunii, Sfântul Arsenie se arată speriat, ca şi cum ar fi fost prins în vreun păcat.”
Ne trebuie şi nouă rugăciune să putem „rezista” la o asemenea lectură, sunteţi de acord?

Comornic, Acatiste şi canoane de rugăciune
Editura Egumeniţa, 2007

Recenzie de Florin Iordache

Sfinţii Părinţi ne învaţă că rugăciunea este esenţială pentru suflet, fiind hrana spirituală fără de care nu se poate trăi. Aşa cum trupul nu poate respira fără aer, aşa nici sufletul nu poate supravieţui fără rugăciune. De aceea o carte de rugăciune este mai mult decât importantă în casele noastre pentru viaţa duhovnicească. Comornicul este o culegere de acatiste şi canoane de rugăciune. Numele de “Comornic” a fost dat de Sandu Tudor – cel care avea să devină ieroschimonahul Daniil, unul dintre sfinţii închisorilor comuniste – primului său volum de versuri.

Trebuie remarcat faptul că termenul nu este folosit aici în sens arhaic, “de celar de stână”, ci în sens figurat de adunare de comori duhovniceşti. Aceasta deoarece rugăciunile sunt adevărate comori pentru cei care le rostesc cu evlavie şi le simt folosul. Comornicul reuneşte rugăciuni, fie acatiste, fie canoane, care au fost citite şi recitite de monahi sau de mireni. În prima ediţie în limba română, cele mai multe texte au apărut în volume care conţineau şi vieţi de sfinţi sau învăţături duhovniceşti. De data aceasta editorii au considerat că este oportun să fie strânse ca într-un buchet de bună mireasmă duhovnicească toate rugăciunile de acest fel care nu se mai regăsesc într-un alt asemenea volum.

În ediţia de faţă, printre altele, au fost selectate acatistele sfinţilor Nectarie de la Eghina, Ioan Rusul şi Ioan Maximovici datorită cultului lor, atât de răspândit la noi în ţară. Sfânta Xenia cea nebună pentru Hristos şi sfânta Iuliana din Lazarevo sunt sfinte de care credincioşii români s-au apropiat cu multă evlavie. Apoi, sfânta Iuliana , care a avut treisprezece copii, este considerată ocrotitoarea familiilor creştine şi, deci, un motiv în plus de a o cinsti şi de a o invoca în rugăciunile noastre, noi cei care avem grija şi răspunderea familiei. Un alt acatist care se regăseşte în carte este închinat sfintei Teodora din Tesalonic. Aceasta, deşi mai puţin cunoscută în spaţiul românesc, este a doua păzitoare a Tesalonicului, după sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir. Lumea ortodoxă o ştie ca pe o mare sfântă făcătoare de minuni şi ca mult ajutătoare a monahiilor şi a tuturor celor care aleg calea mânăstirilor.

Fiecare acatist are trecută şi data prăznuirii sfântului respectiv. Trebuie precizat că sărbătoarea sfintei icoane Prodromiţa are loc în fiecare an la 25 iulie (12 iulie pe stil vechi, cum se ţine în Sfântul Munte Athos ). Se înţelege de la sine că rostul unei asemenea apariţii editoriale nu este acela de a o aşeza în raftul bibliotecii, ci o carte ca aceasta trebuie citită cu evlavie şi credinţă, alături de alte cărţi de rugăciune care alcătuiesc spaţiul nostru sacru de unde izvorăşte apa cea limpede a rugăciunii particulare de zi cu zi.