Metanii de dor
Maica Ecaterina (Monica Fermo)
Editura Agnos, 2007
Recenzie de Cristian Şerban
Am convingere fermă că lacrimile desfrânatei, care a uns cu mir picioarele Mântuitorului (Luca7, 37-38), nu au atins pământul, acestea au urcat direct la cer. Lacrimile unei foste păcătoase par să ude din belşug rândurile scrise sub numele de autor Monica Fermo sau Monahia Ecaterina. Pe această scriitoare ortodoxă am avut surpriza şi bucuria să o descopăr prin extraordinarul jurnal de convertire: “Talita Kumi! Înviind pe drumul Damascului” (Editura Egumeniţa, Galaţi, 2004). O evreică (autoarea) aflată la vârsta hristică (33 de ani) primeşte botezul creştin şi se îndulceşte de toate darurile acestei Sfinte Taine. Mărturiile fostei actriţe sunt tulburătoare. Realizezi că în numele dragostei pentru Iisus Hristos nu faptele de sfânt sunt cel mai greu de dus la îndeplinire, mult mai greu fiind să renunţi la a mai face fapte necuviincioase. Atât “Talita Kumi!”, cât şi “Metanii de dor” (Editura Agnos, Sibiu, 2007) sunt cărţi încărcate de un patos inocent, de o vervă duhovnicească , de o eflorescenţă a fiinţei, ieşite din comun.
Cartea la care vom face referire în aceste rânduri, “Metanii de dor”, este una a metamorfozei, una care pune pecetea tranziţiei actriţă-monahie. În “Metanii…” nu mai regăseşti aproape nimic din fosta actriţă care experimenta în anii tinereţii aproape orice plăcere. Monahia Ecaterina face acum metaniile, ascultarea, postul, rugăciunea, fapta bună, cu dor; plăcerea şi păcatul nu mai sunt de multă vreme un mod de viaţă. Lucrarea surprinde o zbatere firească pentru un monah, o luptă inerentă în a păstra dragostea dintru început, o dragoste care i-a insuflat fostei artiste dorinţa fierbinte de a se boteza.
Citind această carte, parcă o vezi pe măicuţă, smerită într-un colţ, o fiinţă plăpândă, aproape volatilă, însă un om însă foarte puternic atunci când mărturiseşte dreapta credinţă, ducând cu sine convingerea că face prea puţin faţă de cât face Dumnezeu pentru noi, păcătoşii. “Metanii de dor” – cu al său titlu care invocă dorul de ţara natală atunci când este plecată, amestecat cu dorul de Ţara Sfântă, atunci când este în România – este un volum care adună gândurile şi confesiunile Monahiei Ecaterina mărturisite unui tânăr care a gândit o serie de cărţi-interviu, Romeo Petraşciuc. Subiectele sunt diverse şi de mare folos mai ales pentru cei care se consideră la primii paşi în ale dreptei credinţe. Mai multe pagini sunt dedicate de autoare Ţării Sfinte, pe care o descrie ca pe ceva sublim – cum ar fi Sfânta Lumină care se pogoară în mod miraculos din cer la Învierea Domnului, sau norul minunat care vesteşte tuturor realitatea Schimbării la faţă a Mântuitorului şi care apare de fiecare dată în Muntele Tabor în data de 6 august –, pomeneşte însă şi de evenimente mai puţin fericite… Atentatele teroriste şi fanatismul religios sunt minusuri mari ale tărâmului unde S-a întrupat Mântuitorul; cele sfinte se alătură macabrului şi îndărătniciei. Toate acestea ar fi mai frumoase, după mărturia Maicii Ecaterina, dacă evreii ar cunoaşte într-adevăr cine este Iisus Hristos şi n-ar mai plimba inutil, o dată pe an, un măgăruş alb pe care îl îmbracă cu odăjdii, doar-doar o apărea un „alt Mesia” spre a-l încăleca. Tristeţea acestei îndărătnicii este cu atât mai mare cu cât mulţi s-au erijat în conducători spirituali ai poporului evreu, au apărut oameni consideraţi mesianici în mai multe rânduri. Niciunul dintre ei nu a convins cu adevărat că este Mesia cel aşteptat, iar misiunea lor, ca şi aşteptările poporului lui Israel, a eşuat lamentabil.
Chiar şi când critică, Monahia Ecaterina o face cu dragoste. Metanii de dor este o carte despre Iubire, scrisă din iubire, în numele iubirii. Romeo Petraşciuc surprinde acest aspect într-un mod foarte plastic: ,,acestea sunt drăgăstos expuse, cu dragostea aceea pe care numai oamenii lui Dumnezeu ştiu a o deprinde”.
După lectura acestei cărţi nu te alegi doar cu un bagaj de informaţii mai plin, deodată simţi că parcă şi inima tresaltă mai voios în dragostea pe care suntem datori să o arătăm faţă de cel care ne-a iubit Cel dintâi, faţă de Iisus Hristos.
[ COMANDA ONLINE ]