Ieromonahul Macarie, tipograf român (1508-1512)
Arhim. Veniamin Micle
Mănăstirea Bistriţa Olteană, 2008
(Tipărită cu sprijinul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Vâlcea)

Recenzie de Prof. drd. Florin Epure

Până la această apariţie editorială, nimeni nu a mai scris un studiu monografic referitor la viaţa şi activitatea ieromonahului Macarie. Cartea părintelui arhimandrit Veniamin Micle de la Mănăstirea Bistriţa, „Ieromonahul Macarie, tipograf român (1508-1512)” aduce informaţii inedite despre călugărul-tipograf care învăţase meşteşugul tiparului la Veneţia, dar şi multe argumente logice care vin în favoarea teoriei că prima carte tipărită în spaţiul românesc a ieşit de sub teascurile tiparniţei de la mănăstirea Bistriţa vâlceană, aşa cum afirmă mai mulţi istorici printre care Ştefan Ştefănescu şi Virgil Cândea. Studiul introductiv se referă la precursori, la perfecţionarea şi răspândirea tiparului în Europa şi ţările române. În cele şase capitole, autorul ne prezintă cele trei cărţi tipărite de Macarie, identificarea lui, locul unde şi-a desfăşurat activitatea, şcoala şi tehnica tiparului macarian.

Din acest studiu monografic aflăm că Ieromonahul Macarie a fost sprijinit în demersul său, de a înfiinţa prima tipografie în Ţara Românească, şi de a începe tipărirea „Liturghierului slavon”, de către domnitorul Radu cel Mare (1495-1508). Cartea a fost săvârşită sub Mihnea cel Rău (10 ianuarie 1508), la doar 52 de ani de la apariţia Bibliei lui Gutenberg (1456). I-a urmat “Octoihul slavon” (1510) şi “Tetraevanghelul slavon” (1512). Cele trei scrieri tipărite de Macarie s-au răspândit atât în ţările române, cât şi în mănăstiri din Balcani şi biblioteci din Europa.
În anul 1861, Alexandru Odobescu găsea la mănăstirea Bistriţa şapte exemplare. Astăzi se mai păstrează doar cinci exemplare în ţară (Biblioteca Academiei Române din Bucureşti – 3 volume, Biblioteca Mitropoliei Ortodoxe din Sibiu – 1 vol., Biblioteca Naţională din Bucureşti – 1 vol. şi unul în Serbia, la Biblioteca Naţionaă din Belgrad.

Cartea a fost lansată la Râmnicu Vâlcea, în data de 3 aprilie 2008, cu ocazia inaugurării “Anului 2008, anul cărţii vechi la Vâlcea”, program cultural organizat de Episcopia Râmnicului, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Vâlcea şi Biblioteca Judeţeană Vâlcea, ce cuprinde manifestări dedicate împlinirii a 500 de ani de la tipărirea primei cărţi în spaţiul românesc: Liturghierul slavon al lui Macarie (1508-2008).

***Arhimandritul Veniamin Micle (date biografice)

Originar din satul Plopiş, comuna Siseşti, judeţul Maramureş, s-a născut la 7 iulie 1939, fiind unul din cei şase copii ai familiei Timoftei Micle şi Eudochia.
Studii: Seminarul Teologic din Cluj-Napoca (1954-1959), Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1962-1966), studii de doctorat la Institutul Teologic Universitar Bucureşti (1966-1968), cu specializare la Facultatea de Teologie Catolică din Strasbourg ( 1968-1971) şi la Institutul Ecumenic Tantur-Ierusalim( 1973).
A ocupat mai multe funcţii printre care: asistent universitar la Insitutul Teologic Universitar din Sibiu ( 1972-1973), profesor la Seminarul teologic din Craiova( 1973-1977), director la Seminarul teologic din Bucureşti ( 1977-1979), preot slujitor la mănăstirea Cozia (1979-1982), mare eclesiarh la catedrala episcopală din Râmnicu Vâlcea (1983-1992), din 1992 este preot slujitor la mănăstirea Bistriţa. A scris şi a tipărit numeroase articole, studii, reportaje si 46 de cărţi („Monografia mănăstirii Bistriţa Olteană”, ,,Manuscrisele româneşti de la Prodromul”, „Sfântul Grigore Decapolitul-viaţa şi minunile”, ,,Şcoala mănăstirească de la Bistriţa”, ,,Ortodoxia-adevărata credinţă”, ,,Genealogia familiei Micle”, ,,Preocupări cărturăreşti” etc.).