Ostrovul. Acolo unde se termină filmul…
Pr. Constantin Necula, Maica Ecaterina Fermo, Romeo Petraşciuc
Editura Agnos, 2007

Recenzie de Laurenţiu Dumitru

În spaţiul ortodox se scriu rar cărţi despre filme. În 2001 criticul de film Elena Dulgheru, cunoscută şi pentru traducerile sale din teologia rusă, publică la Arca Învierii, “Tarkovski, filmul ca rugăciune”. Anul trecut apare la “Reîntregirea” cartea Diaconului Andrei Kuraev – “Filmul: Restartare prin teologie”. Răzleţ, la apariţia unor producţii cinematografice care meritau a fi vizionate sau osândite pe faţă, diverşi teologi au scris recenzii ori scurte articole.

Piaţa de carte ortodoxă se îmbogăţeşte de acum cu o nouă apariţie editorială, “Ostrovul. Acolo unde se termină filmul…”. Cartea cuprinde între coperţile sale discuţia din miez de noapte dintre Părintele Conf. Univ. Dr. Constantin Necula şi Maica Ecaterina (Fermo), discuţie moderată inspirat de editorul Romeo Petraşciuc.

“Ostrovul” e văzut ca “un film eveniment, eminamente ortodox” (CN), care se deosebeşte categoric de filmele cuminţi care vin doar cu “străvezimi de ortodoxie” (CN), “un film care dă un bobârnac zdravăn mofturilor noastre” (CN). Părintele C. Necula atrage atenţia că filmul “Ostrovul” dă un semnal bun pentru toţi cinefilii: “Sinaxarul nu s-a încheiat, e loc pentru toţi”.

Discuţia nu se rezumă doar la filmul “Ostrovul”, cei doi protagonişti ai discuţiei trec lejer de la una la alta, ca într-un dialog liber, vorbind despre filmul rusesc şi românesc, despre teatru bun ori filmul inspirat de Scripturi, despre C.S. Lewis şi “Cronicile din Narnia” etc.

Maica Ecaterina vorbeşte, printre altele, despre bântuirea actorilor de către personajele interpretate, pomenind de Oana Pellea, dar amintind şi de experienţa sa, povestită în “Talita kumi”, când a întâlnit pe stradă, oarecând, înainte de convertire, pe fostul iubit îngropat cu un an de zile înainte.

Sunt evocaţi în dialog şi mari actori ai scenei româneşti, dar şi necredincioşii care au dezbrăcat actul artistic de tot ce are el sacru. E amintit în treacăt şi actorul Dragoş Pîslaru (Păr. Valerian de la Frăsinei) şi rugăciunea lui cu lacrimi pentru breasla actoricească. Maica aminteşte şi ea că pusese în pomelnic, la morţi, pe Jimi Hendrix, Janis Joplin sau Freddie Mercury.

Cărţulia editată de Agnos e o alternativă la “corupăciunea” de zi cu zi a televizorului, o carte vie care se poate citi lejer într-o pauză de curs, în autobuz, la munte în weekend… E o carte care te prinde încă de la prima pagină. Fervoarea celor doi vorbitori te face să nu o laşi din mână.