Comornic, Acatiste şi canoane de rugăciune
Editura Egumeniţa, 2007

Recenzie de Florin Iordache

Sfinţii Părinţi ne învaţă că rugăciunea este esenţială pentru suflet, fiind hrana spirituală fără de care nu se poate trăi. Aşa cum trupul nu poate respira fără aer, aşa nici sufletul nu poate supravieţui fără rugăciune. De aceea o carte de rugăciune este mai mult decât importantă în casele noastre pentru viaţa duhovnicească. Comornicul este o culegere de acatiste şi canoane de rugăciune. Numele de “Comornic” a fost dat de Sandu Tudor – cel care avea să devină ieroschimonahul Daniil, unul dintre sfinţii închisorilor comuniste – primului său volum de versuri.

Trebuie remarcat faptul că termenul nu este folosit aici în sens arhaic, “de celar de stână”, ci în sens figurat de adunare de comori duhovniceşti. Aceasta deoarece rugăciunile sunt adevărate comori pentru cei care le rostesc cu evlavie şi le simt folosul. Comornicul reuneşte rugăciuni, fie acatiste, fie canoane, care au fost citite şi recitite de monahi sau de mireni. În prima ediţie în limba română, cele mai multe texte au apărut în volume care conţineau şi vieţi de sfinţi sau învăţături duhovniceşti. De data aceasta editorii au considerat că este oportun să fie strânse ca într-un buchet de bună mireasmă duhovnicească toate rugăciunile de acest fel care nu se mai regăsesc într-un alt asemenea volum.

În ediţia de faţă, printre altele, au fost selectate acatistele sfinţilor Nectarie de la Eghina, Ioan Rusul şi Ioan Maximovici datorită cultului lor, atât de răspândit la noi în ţară. Sfânta Xenia cea nebună pentru Hristos şi sfânta Iuliana din Lazarevo sunt sfinte de care credincioşii români s-au apropiat cu multă evlavie. Apoi, sfânta Iuliana , care a avut treisprezece copii, este considerată ocrotitoarea familiilor creştine şi, deci, un motiv în plus de a o cinsti şi de a o invoca în rugăciunile noastre, noi cei care avem grija şi răspunderea familiei. Un alt acatist care se regăseşte în carte este închinat sfintei Teodora din Tesalonic. Aceasta, deşi mai puţin cunoscută în spaţiul românesc, este a doua păzitoare a Tesalonicului, după sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir. Lumea ortodoxă o ştie ca pe o mare sfântă făcătoare de minuni şi ca mult ajutătoare a monahiilor şi a tuturor celor care aleg calea mânăstirilor.

Fiecare acatist are trecută şi data prăznuirii sfântului respectiv. Trebuie precizat că sărbătoarea sfintei icoane Prodromiţa are loc în fiecare an la 25 iulie (12 iulie pe stil vechi, cum se ţine în Sfântul Munte Athos ). Se înţelege de la sine că rostul unei asemenea apariţii editoriale nu este acela de a o aşeza în raftul bibliotecii, ci o carte ca aceasta trebuie citită cu evlavie şi credinţă, alături de alte cărţi de rugăciune care alcătuiesc spaţiul nostru sacru de unde izvorăşte apa cea limpede a rugăciunii particulare de zi cu zi.